vineri, 28 noiembrie 2008
joi, 27 noiembrie 2008
Caravana "Fii activ implica-te!"
Wednesday December 5, 2007 - 09:19amMi-am tot propus sa scriu un blog despre caravana la care am participat in perioada 15-22 noiembrie 2007 si asta pentru ca momentele de caravana de orice gen sunt preferatele mele din tot jobul meu. OOps ...nu chiar ... cel mai frumos moment din jobul meu e acela cand bebelii mei (cum imi place mie sa le zic) au nevoie de mine. Bebelii mei 
sunt tinerii care vin la Centrul nostru pt Tineret, dintre care o parte au fost de altfel voluntarii nostri in caravana.
Caravana a fost una de informare si mobilizare a tinerilor sa participe la vot la alegerile pentru Parlamentul European, subiect care nu pot sa spun ca a fost prea pe sufletul meu pt ca stiam destul de putine despre acest subiect.
si cu niste urme de rusine tre sa recunosc ca nici nu prea m-a interesat subiectul.
Dar ideea ca am fost din nou in mijlocul lor ( a se citi elevii de liceu...pt ca acolo s-a desfasurat caravana noastra) m-a motivat sa invat lucruri care nici macar nu ma interesau. De cand lucrez aici am invatat despre mine ca munca cu tinerii ma poate motiva sa invat lucruri de care putin imi pasa, doar pentru a putea fi capabila sa le ofer lor informatia 
.
Caravana a iesit bine...atmosfera in timpul sesiunilor de informare a fost placuta si participantii foarte comunicativi. Bebelii mei au fost foarte entuziasmati fiind la prima actiune de acest gen.
Spectator la propria-ti viata
Singura cu gandurile mele, mi-a trecut prin cap expresia "spectator la propria viata" si m-am oprit asupra ei sa meditez putin la ce inseamna asta. Ce se intampla cu viata ta atunci cand de undeva de sus vezi cum ti se deruleaza viata, fara ca tu sa ai ceva de a face cu ea? Atunci cand stii ca ai motive sa te superi, sa te bucuri, sa urasti sau sa iubesti, de ce oare nu mai esti capabil sa o faci asa cum o faceai odata? Ce poti sa faci ca sa iei atitudine, si sa ai chef din nou sa te implici in viata ta, si sa-ti iei viata in propriile maini? Oare exista factori externi care te fac sa devii apatic si neimiplicat sau e vorba doar de noi? Schimbarea probabil ca zace undeva in interiorul nostru, dar o fi nevoie doar de curaj ca sa ajungi sa schimbi ceva sau o fi nevoie si de sustinerea oamenilor? Multi spun ca in fiecare dintre noi zace o putere imensa, care ne poate face sa "mutam muntii din loc". Eu nu cred asta, eu cred in oameni si cred in puterea pe care putem sa o avem impreuna. Stiu ca suna patetic, dar e dureros sa te simti exclus, atunci cand tu vrei sa apartii unui grup, fie el restrans sau largit. Cred ca excluderea te poate face sa devii "spectator la propria viata", atunci cand simti ca nu mai e nevoie de tine, si ca orice ai face nu mai poti sa fii parte din ceva, incepi sa-ti traiesti viata fara sa o simti. Inveti sa traiesti fara sentimente, pentru ca e mai usor si nu mai poti fi ranit si simti ca ai nevoie de acel scut la care nici nu te-ai fi gandit mai demult cand totul era frumos si TU erai important pentru cei din jur, care acum uita de tine si pentru care nu mai insemni nimic. Pana la urma a fi spectator la propria-ti viata se leaga de singuratatea la care esti condamnat de ceilalti sau poate pe care o alegi singur.
O lacrima dulce
Sunday March 11, 2007 - 09:08pm
Am simtit o lacrima curgand-mi pe obraz, intr-o profunda imbratisare…am gustat-o si…era dulce. Cum se poate ca o lacrima sa aiba un gust dulce, m-am intrebat eu. Nu mai simitisem asta pana atunci, era ciudat. Am avut timp timp de atunci sa inteleg ca o lacrima dulce nu poate fi decat izvorata din ceva frumos. Dar ce putea fi frumos intr-o despartire? Poate un nou inceput? Poate ca acea lacrima dorea sa imi transmita ceva…dar ce? Poate ca din orice experienta traita trebuie sa ramai cu acel frumos pe care l-ai trait si sa mergi inainte cu speranta ca ti se va mai intampla. Trebuie sa fim atenti la gustul pe care il au lacrimile noastre pentru ca ne spun multe despre noi si despre viitor.
