Tuesday April 10, 2007 - 02:40pm
Singura cu gandurile mele, mi-a trecut prin cap expresia "spectator la propria viata" si m-am oprit asupra ei sa meditez putin la ce inseamna asta. Ce se intampla cu viata ta atunci cand de undeva de sus vezi cum ti se deruleaza viata, fara ca tu sa ai ceva de a face cu ea? Atunci cand stii ca ai motive sa te superi, sa te bucuri, sa urasti sau sa iubesti, de ce oare nu mai esti capabil sa o faci asa cum o faceai odata? Ce poti sa faci ca sa iei atitudine, si sa ai chef din nou sa te implici in viata ta, si sa-ti iei viata in propriile maini? Oare exista factori externi care te fac sa devii apatic si neimiplicat sau e vorba doar de noi? Schimbarea probabil ca zace undeva in interiorul nostru, dar o fi nevoie doar de curaj ca sa ajungi sa schimbi ceva sau o fi nevoie si de sustinerea oamenilor? Multi spun ca in fiecare dintre noi zace o putere imensa, care ne poate face sa "mutam muntii din loc". Eu nu cred asta, eu cred in oameni si cred in puterea pe care putem sa o avem impreuna. Stiu ca suna patetic, dar e dureros sa te simti exclus, atunci cand tu vrei sa apartii unui grup, fie el restrans sau largit. Cred ca excluderea te poate face sa devii "spectator la propria viata", atunci cand simti ca nu mai e nevoie de tine, si ca orice ai face nu mai poti sa fii parte din ceva, incepi sa-ti traiesti viata fara sa o simti. Inveti sa traiesti fara sentimente, pentru ca e mai usor si nu mai poti fi ranit si simti ca ai nevoie de acel scut la care nici nu te-ai fi gandit mai demult cand totul era frumos si TU erai important pentru cei din jur, care acum uita de tine si pentru care nu mai insemni nimic. Pana la urma a fi spectator la propria-ti viata se leaga de singuratatea la care esti condamnat de ceilalti sau poate pe care o alegi singur.
Singura cu gandurile mele, mi-a trecut prin cap expresia "spectator la propria viata" si m-am oprit asupra ei sa meditez putin la ce inseamna asta. Ce se intampla cu viata ta atunci cand de undeva de sus vezi cum ti se deruleaza viata, fara ca tu sa ai ceva de a face cu ea? Atunci cand stii ca ai motive sa te superi, sa te bucuri, sa urasti sau sa iubesti, de ce oare nu mai esti capabil sa o faci asa cum o faceai odata? Ce poti sa faci ca sa iei atitudine, si sa ai chef din nou sa te implici in viata ta, si sa-ti iei viata in propriile maini? Oare exista factori externi care te fac sa devii apatic si neimiplicat sau e vorba doar de noi? Schimbarea probabil ca zace undeva in interiorul nostru, dar o fi nevoie doar de curaj ca sa ajungi sa schimbi ceva sau o fi nevoie si de sustinerea oamenilor? Multi spun ca in fiecare dintre noi zace o putere imensa, care ne poate face sa "mutam muntii din loc". Eu nu cred asta, eu cred in oameni si cred in puterea pe care putem sa o avem impreuna. Stiu ca suna patetic, dar e dureros sa te simti exclus, atunci cand tu vrei sa apartii unui grup, fie el restrans sau largit. Cred ca excluderea te poate face sa devii "spectator la propria viata", atunci cand simti ca nu mai e nevoie de tine, si ca orice ai face nu mai poti sa fii parte din ceva, incepi sa-ti traiesti viata fara sa o simti. Inveti sa traiesti fara sentimente, pentru ca e mai usor si nu mai poti fi ranit si simti ca ai nevoie de acel scut la care nici nu te-ai fi gandit mai demult cand totul era frumos si TU erai important pentru cei din jur, care acum uita de tine si pentru care nu mai insemni nimic. Pana la urma a fi spectator la propria-ti viata se leaga de singuratatea la care esti condamnat de ceilalti sau poate pe care o alegi singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu